Ghidul fermierului care cultivă porumb – Partea I

De la rotație, semănat, fertilizare, la îngrijire și recoltare. Cum afectează daunele produse de riscuri meteorologice porumbul în funcție de stadiul de vegetație.

Partea I: Particularități generale ale culturii de porumb

România este unul dintre cei mai mari producători de porumb din Uniunea Europeană, iar exportul este efectuat atât în țările din Uniune, cât și în afara ei. Datele Comisiei Europene arată că exporturile de porumb ale UE aproape s-au dublat, ajungând la 5,994 milioane de tone în sezonul 2021/22, de la 2,833 milioane de tone exportate în sezonul precedent. La acest capitol, România este lider incontestabil în UE în condițiile în care a exportat 4,298 milioane de tone de porumb, adică peste 71% din totalul de 5,994 milioane de tone de porumb exportate de blocul comunitar în sezonul trecut.

Cultura porumbului este extrem de profitabilă, însă, pentru ca recolta să fie una bogată și calitativă trebuie să fie respectate câteva particularități ale acestei plante.

Agra Asigurări vă prezintă în următoarele rânduri, un ghid al cultivatorului de porumb în trei capitole. Prima parte va conține descrierea generală a plantei împreună cu particularitățile sale, cât și tipurile de porumb. În cea de-a doua parte a ghidului, vă vom prezenta metodele agrotehnice care au rolul de a combate buruienile. În cea de-a treia parte, ultima parte a  ghidului, vom prezenta stadiile de vegetație în funcție de riscuri și de perioadele de subscriere ale culturii de porumb.

Descrierea generală a plantei

Porumbul este o plantă furajeră excepțională, boabele de porumb folosindu-se în hrana tuturor speciilor de animale. În industrie, boabele de porumb se folosesc la extragerea amidonului, a spirtului, glucozei şi a altor produse. Din embrionii de porumb se extrage ulei.

Astfel, din punct de vedere agricol, porumbul prezintă o serie de avantaje faţă de alte plante de cultură. De exemplu, porumbul este o plantă cu mare capacitate de adaptare la diferite condiţii de climă şi sol, putându-se cultiva cu rezultate bune în toate regiunile ţării; valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi chimice, apa de irigare şi lucrările agrotehnice de îngrijire, dând sporuri mari de producţie.

Acesta se poate cultiva mai mulţi ani la rând pe acelaşi loc, fără să fie periclitată producţia din cauza atacului de boli şi dăunători. Lasă terenul curat de buruieni, fiind o bună plantă premergătoare pentru toate plantele, inclusiv pentru cerealele păioase de toamnă, dacă se folosesc hibrizi timpurii, iar cultura se îngrijeşte corespunzător. La hectar se folosesc cantităţi mici de sămânţă, de aceea este foarte economică producerea seminţei la hibrizii cu capacitate mare de producţie, aceasta asigurându-se pe suprafeţe relativ mici faţă de suprafaţa ocupată cu porumb; porumbul permite cultura intercalată a fasolei, dovleacului, dovlecelului şi altor culturi fără a micşora producţia şi a stânjeni lucrările de îngrijire.

Porumbul pentru siloz

Cultivat pentru prima dată în secolul al XIX-lea, în Franţa, porumbul pentru siloz s-a răspândit ulterior pe întreg teritoriul Europei şi în lume. În prezent, în sectorul agricol, importanţa porumbului pentru siloz este relevată de creşterea continuă a suprafeţelor cultivate în ultimele decenii. În prezent,la nivelul ţărilor din cadrul Comunităţii Europene, suprafaţa este de peste 4 milioane de hectare, Germania situându-se pe locul întâi.

În această perioadă, premergătoare semănatului, se pot formula primele estimări ale suprafețelor, deși cu prudență. În România, cultura silozului se situează la aproximativ 4% din piaţa totală de porumb.La noi în ţară, porumbul de siloz se găseşte atât în cultură principală, cât şi în cultura succesivă, după alte plante care eliberează terenul devreme. În zonele de câmpie se seamănă hibrizi tardivi şi semi-tardivi, cu potenţial de producţie ridicat, iar în zonele colinare hibrizi timpurii şi semitimpurii. La alegerea hibridului, se va ţine cont, în primul rând, de însuşirile şi pretabilitatea acestuia pentru cultura silozului.Faţă de porumbul pentru boabe, silozul are cerinţe sporite pentru apă şi substanţele nutritive din sol, deoarece densitatea este mai mare. Producţiile cele mai bune se obţin după prăşitoare, fertilizate cu gunoi de grajd, după leguminoase sau pe terenuri necultivate.

Cât priveşte amplasamentul, acesta ar trebui să fie cât mai aproape de fermă – pentru reducerea costurilor şi operativitate cât mai mare la momentul recoltatului. Lucrările de întreţinere din perioada de vegetaţie sunt aceleaşi ca la porumbul pentru boabe, atenţie deosebită acordându-se controlului buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

Porumb pentru sămânță

Finalizarea activității de ameliorare și înregistrare a noilor creații se realizează prin producerea de sămânță, care are menirea de a multiplica sămânța din hibrizii valoroși și a asigura extinderea acestora în cultură. Sămânța înseamnă începutul unei vieți noi. Prin ea se rezolvă contradicția dintre viață și moarte prezentă în orice organism, individul moare asigurând supraviețuirea speciei și continuarea ei, prin sămânța pe care a produs-o.

Exprimarea potențialului maxim de producție al unui hibrid de porumb este determinată atât de condițiile tehnologice în care se cultivă, cât și de calitatea seminței utilizate.

Sămânța poate fi de calitate numai dacă îndeplinește anumite condiții:

• să aparțină unui cultivar performant pentru condițiile pedoclimatice date, având un potențial de producție ridicat și o toleranță bună la factorii biotici și abiotici ai mediului.
• să aibă o valoare biologică și culturală ridicată, aptă să asigure un lan cu desime adecvată și uniformitate în răsărire, creștere și maturare a plantelor.

Hibridul de porumb reprezentat printr-o sămânță de calitate (biologică și culturală) poate fi considerat unul dintre cei mai dinamici factori agrofitotehnici de creștere a producției agricole.

Amplasarea culturii

Porumbul poate fi cultivat pe soluri diferite cu fertilitate textură şi reacţie, dar trebuie evitate solurile extreme. Bune premergătoare pentru porumb sunt leguminoasele perene, cerealele păioase, inul, cânepa, sfecla pentru zahăr, cartoful etc. Deşi suportă monocultura, nu este indicată cultivarea porumbului mai mult de 2-3 ani pe același teren numai dacă se aplică îngrășăminte organice şi chimice şi se combat corespunzător buruienile, bolile şi dăunătorii.

Fertilizarea

Având un potenţial productiv ridicat, porumbul consumă cantităţi mari de substanţe nutritive. Pentru fiecare 1000 kg boabe + producţia secundară, porumbul consumă: 18- 28 kg azot, 9-14 kg P₂O₅ şi 24-36 kg K₂O. Pe toate tipurile de sol, porumbul valorifică bine atât îngrăşămintele organice cât şi cele chimice. Gunoiul de grajd este bine valorificat de către porumb mai ales pe solurile grele şi reci dar este recomandat şi pe solurile mai uşoare, în doze de 30-40 t/ha ce se încorporează imediat prin arătura de bază. Dozele de îngrăşăminte chimice se stabilesc ţinând seama, în principal de nivelul producţiei scontate, de consumul specific şi de rezervele solului în elemente nutritive, dar se au în vedere şi alţi factori cum ar fi: planta premergătoare, fertilizarea aplicată în anii precedenţi, gradul de aprovizionare a solului cu apă, cultivarul folosit. etc. Azotul poate fi aplicat primăvara la pregătirea patului germinativ sau simultan cu semănatul pe rând când doza se reduce la circa o treime din cantitatea totala de azot şi chiar în timpul vegetaţiei odată cu praşilele mecanice folosindu-se doze reduse. Îngrăşămintele cu fosfor se încorporează în sol sub arătura adâncă, iar în cazuri excepţionale se pot aplica primăvara timpuriu înainte de pregătirea patului germinativ. Ele sunt bine valorificate şi dacă sunt aplicate odată cu semănatul sub formă de îngrăşăminte complexe. Pe solurile foarte sărace în potasiu se aplică doze de 60-150kg /ha din acest element.

Lucrările solului

Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare la 25 – 30 cm adâncime. Arătura de primăvară trebuie exclusă, putând fi înlocuită prin discuiri şi grăpări repetate pe terenuri curate de buruieni şi bine aprovizionate cu apă. În situaţii extreme când se impune, arătura de primăvară trebuie efectuată cât mai devreme şi de bună calitate. Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat printr-un număr cât mai redus de treceri pe teren.

Sămânţa şi semănatul

Epoca de semănat corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează temperaturi de peste 8-10⁰C. Desimea de semănat este un factor tehnologic foarte important şi se stabileşte în funcţie de durata perioadei de vegetaţie a genotipurilor semănate, de rezerva de apa din sol şi de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Semănatul se realizeaza cu maşini de precizie la distanță între rânduri de 70 cm şi adâncimea de 5-8 cm, asigurand 15-25kg sămânţă/ha. Dacă se seamănă după porumb este indicat să se trateze seminţele, înainte de semănat, împotriva viermelui sârmă şi a gărgăriţei frunzelor de porumb cu NUPRID AL 600 FS, (60 ml/10 kg seminţe). În ziua semănatului se stropesc seminţele cu această soluţie având grijă să se aplice pe întreaga cantitate de seminţe. Pentru a evita folosirea insecticidelor, nu se seamănă porumbul după porumb sau în terenuri proaspăt desţelenite (lucerniere).