Agricultura conservativă și ecologică, soluții pentru dezvoltarea durabilă a economiei

Agricultura conservativă, așa cum este definită de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), reprezintă un sistem agricol ce promovează lucrări ale solului cu perturbarea minimă a acestuia, menținerea unei acoperiri permanente a suprafeței cu vegetație sau resturi vegetale și, nu în ultimul rând, o diversificare a speciilor de plante capabile să valorifice prin fotosinteză emisiile CO2 și implicit o sechestrare în sol a carbonului.

Cele trei principii ale agriculturii de conservare (perturbarea minimă a solului, diversificarea culturilor și acoperirea permanentă a solului) contribuie la protejarea mediului înconjurător și la reducerea impactului schimbărilor climatice asupra sistemelor agricole, cât și la reducerea gazelor cu efect de seră prin gestionarea durabilă a terenului, potrivit raportului special al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice.

Cel mai profund efect negativ al lucrărilor solului în întreaga lume îl constituie degradarea solului din cauza acţiunii vântului şi a apei. FAO raportează că 75 de miliarde de tone (Pg) de sol sunt erodate în fiecare an din terenurile arabile din întreaga lume, ceea ce echivalează cu o pierdere financiară estimată de 400 de miliarde de dolari pe an. Sistemul convenţional de agricultură a determinat sporirea nivelului producţiei, dar simultan a condus la degradarea şi diminuarea resurselor naturale.

Agricultura conservativă, cheia în lupta cu schimbările climatice

În ultimii anii, la nivel internațional, s-au făcut paşi rapizi pentru dezvoltarea şi răspândirea tehnologiilor de conservare a resurselor naturale.

Un studiu recent realizat de cercetătorii Academiilor Naționale de Științe din Europa oferă dovezi potrivit cărora agricultura conservativă poate contribui la reducerea riscurilor climatice și prezintă potențial pentru asigurarea hranei populației mondiale în creștere și pentru îmbunătățirea biodiversității. De exemplu, folosirea pesticidelor chimice poate fi redusă prin alternative biologice, prin utilizarea de culturi modificate genetic rezistente la agenți patogeni sau chiar prin introducerea de prădători.

„Transformarea agriculturii este cea mai mare comoară neexploatată a planetei pentru a face față crizei climatice. Agricultura convențională folosită astăzi pe scară largă are un uriaș impact negativ asupra solului. Eroziunea solului, pierderea florei și faunei și, prin urmare, a nutrienților din sol, au devenit factori de risc în întreaga Europă“, explică profesorul Thomas Elmqvist, Stockholm Resilience Centre, unul dintre autorii principali ai primei analize științifice realizate de European Academies’ Science Advisory Council – EASAC, pe tema agriculturii regenerative.

Experiența unui fermier român în agricultură conservativă

Adaptându-se tehnicilor reduse de lucrare a solului cu ajutorul agriculturii conservative, fermierii români pot înregistra creșteri economice și pot fi aliații împotriva schimbărilor climatice. Spre exemplu, Adăscăliței Daniel, fermier din județul Neamț, a decis în urmă cu trei ani, din motive economice și climatice, să treacă de la agricultura convențională la cea conservativă pe toată suprafața agricolă cultivată. Fermierul deține în prezent o suprafață de aproximativ 175 de hectare, cultivând  porumb, grâu, și floarea-soarelui.

„Primii ani sunt dificili deoarece producția este mai mică. După ce solul își reface structura, învățăm și noi să aplicăm tehnologia asupra lui. Trecând la această tehnologie este necesar să schimbi utilajele. O semănătoare clasică nu poate semăna resturi vegetale deoarece acestea rămân la suprafață”, explică fermierul, asigurat al companiei Agra Asigurări.

Odată cu practicarea agriculturii conservative, rezerva de carbon organic, activitatea biologică, biodiversitatea supraterană și subterană, cât și structura solului sunt îmbunătățite. Degradarea solului este redusă în mare măsură, determinând o productivitate crescută. Pierderile reduse de sol și substanțe nutritive, împreună cu descompunerea mai rapidă a pesticidelor și cu absorbție mai mare au drept rezultat îmbunătățirea calității apei. În plus, emisiile de carbon sunt diminuate ca urmare a utilizării reduse a utilajelor și a acumulării crescute de carbon organic.

„O practică importantă este înverzirea suprafeței agricole, acoperirea cu strat vegetal, deoarece este nevoie de cât mai multă materie organică. Pe termen lung, fermierii vor trece la agricultura conservativă pentru că vor reduce cheltuielile în fermă, utilajele, dar și costul de întreținere cu personalul. Lucrările sunt reduse aproape la minim. În plus, putem să avem o cultură la care să folosim o cantitate de apă mai mică, deoarece în cazul acestor practici agricole, evaporarea este redusă de resturile vegetale ce formează stratul de suprafață. Deși primii ani sunt dificili, ulterior se văd rezultatele și schimbările solului, iar la sfârșitul anului, acumulând toate cheltuielile, profitul este mai mare”, mai spune fermierul din județul Neamț.

Agricultura ecologică și normele UE

La rândul său, agricultura ecologică este o metodă agricolă care urmărește să producă alimente utilizând substanțe și procese naturale. Acesta are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru dezvoltarea spaţiului rural. Precum agricultura conservativă, agricultura ecologică are un impact limitat asupra mediului, pentru că încurajează  utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale, păstrarea biodiversității, conservarea echilibrului ecologic regional, creșterea fertilității solului, dar și menținerea calității apei.

Agricultura ecologică a cunoscut o ascensiune rapidă ca rezultat direct al creșterii interesului consumatorilor față de produsele bio. Pentru a găsi soluții la provocările generate de această tendință și pentru a asigura un cadru juridic eficient pentru sectorul agricol, UE a adoptat noi norme care au început să fie puse în aplicare începând cu 1 ianuarie 2022.

Printre acestea se numără consolidarea sistemului de control pentru a spori încrederea consumatorilor în sistemul agricol ecologic al UE, introducerea unor noi norme pentru producători, care vor facilita trecerea fermierilor mai mici la metode de producție ecologică, dar și norme noi privind importul de produse bio, pentru a garanta că toate produsele bio vândute pe teritoriul UE respectă aceleași standarde, dar extinderea mai multe tipuri de produse care pot fi comercializate ca produse bio, potrivit noilor politici ale Uniunii Europene.

Creşterea preţurilor la fertilizatori şi carburanţi din ultimii ani îi determină agricultorii români să se orienteze din ce în ce mai mult către culturile ecologice, unde costurile sunt mai mici. Acesta este cazul lui Georg Schweiger-Beck, fermier care practică agricultura ecologică încă din 2012. Acesta deține două ferme pe o suprafață agricolă de 7.000 de hectare, zonă care se întinde din sudul județul Botoșaniului până în județul Neamț. Culturile care predomină în fermele sale sunt cerealele, printre care grâul, porumbul, rapița, plantele rădăcinoase, floarea- soarelui, soia, dar și lucernă, hrișcă și mazăre.

Metoda pe care fermierul român o folosește în fermele sale este cea a biologului Muller, teorie ce datează din anul 1932. Această metodă presupune păstrarea materiei organice la suprafața solului, care nu trebuie încorporată decât după fermentare, iar cu ajutorul microorganismelor, se menține un nivel corespunzător de humus. Pe termen lung agricultura ecologică reduce cheltuielile într-o fermă, spune fermierul, principalul factor pozitiv fiind dispariția pesticidelor din culturi.

„Suntem o fermă strict vegetală, fără animale. Caracteristica principală a agriculturii ecologice este că nu folosește adaosuri artificiale cunoscute sub denumirea de pesticide sau îngrășăminte artificiale. Toate produsele pe care le utilizăm trebuie să fie omologate agriculturii ecologice. Costurile pentru inputuri sunt reduse, însă totodată, în agricultura ecologică cantitatea recoltată este mai mică decât în agricultura convențională”, explică fermierul, Georg Schweiger-Beck, asigurat Agra Asigurări.

Trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică implică o serie de provocări. Stabilirea celor mai potrivite tehnologii de cultură, alegerea utilajelor pentru pregătirea terenului și întreținerea culturilor, adaptarea rotației culturilor și analiza oportunităților pieței sunt doar câteva dintre elementele cu care s-a confruntat fermierului.

„De pildă, în loc de o mașină de erbicidat avem sapa și grebla rotativă, grapele ușoare, cultivatorul de rânduri ce permite menținerea sub control a buruienilor pe parcursul perioadei de vegetație când plantele sunt încă mici, în culturile prășitoare. Un alt utilaj este țesala de buruieni ce permite întreținerea și dezburuienarea culturilor”, mai punctează fermierul.

Agricultura ecologică necesită mai multă muncă decât agricultura convențională, dar aduce un profit mai mare la sfârșitul anului, seceta având un impact mai mic asupra unei culturi ecologice.

„De exemplu, patru tone cu 400 de euro reprezintă mai mult decât șase tone cu 250 de Euro, deoarece producția este mai scumpă decât cea convențională. Cu toate că producția este mai mică, profitul este mai mare, în cele din urmă crescând calitatea”, conchide fermierul Georg Schweiger-Beck.

România rămâne pe ultimele locuri în UE la suprafața ecologică cultivată

Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene, suprafaţa cultivată în mod ecologic este echivalentă cu 9,1% din totalul suprafeţelor agricole utilizate, iar în România, aceasta reprezintă 3,2%. În opt state membre, printre care şi România, suprafeţele cultivate în mod ecologic reprezintă mai puţin de 5% din totalul suprafeţelor agricole utilizate. De cealaltă parte, ponderea suprafeţelor cultivate în mod ecologic este de 25% în Austria, de 22% în Estonia şi de 20% în Suedia.

Datele Eurostat mai arată că în 2020, România se număra printre ţările cu cea mai mică pondere a suprafeţelor agricole care erau certificate ecologic, doar 58,9%, ceea ce înseamnă că există un potenţial ridicat de creştere a suprafeţelor certificate în următorii ani.