Cunoaște echipa Agra Asigurări – Alfred Ștefan

Parcursul lui Alfred Ștefan în agricultură nu a început cu un plan, ci cu o legătură firească, construită încă din copilărie, printre livezile din județul Botoșani. De atunci, au urmat peste 25 de ani de experiență în care a trecut prin toate etapele – de la munca în fermă la management și consultanță – acumulând o înțelegere profundă a realităților din teren. Astăzi, în rolul de Manager Regional Nord-Est la Agra Asigurări, această experiență se traduce într-o perspectivă clară asupra unui adevăr tot mai evident: agricultura nu înseamnă doar producție, ci și capacitatea de a merge mai departe atunci când lucrurile scapă de sub control. Haideți să-l cunoaștem mai bine pe colegul nostru, Alfred Ștefan, cel care activează în județele Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Bacău și Vrancea.

Aveți o experiență de peste 25 de ani în domeniul horticol. Cum a început acest parcurs și ce v-a atras inițial către acest sector?

Nu pot spune că am ales eu agricultura… Mai degrabă, ea m-a ales pe mine. Totul a început la Tudora, în județul Botoșani, acolo unde copilăria mea nu a avut nevoie de explicații despre ce înseamnă pământul. Le trăiam, pur și simplu, în fiecare zi.

Bunicii au fost primii mei profesori, dar bunicul meu, Ababei Dumitru, a fost reperul. Brigadierul, șeful de fermă, omul care nu vorbea mult despre agricultură, dar care o făcea cu o rigoare și o demnitate care m-au marcat profund. De la el am învățat că pământul nu îți dă nimic dacă nu îl respecți și că munca nu este negociabilă.

Cred că, în realitate, pasiunea pentru horticultură s-a născut acolo, între rânduri de meri și pruni, nu în amfiteatre.

Privind în urmă, pot spune că acest drum nu a fost ales, ci urmat instinctiv.

Care au fost etapele definitorii ale carierei dumneavoastră până la rolul actual de Manager Regional la Agra Asigurări?

Am trecut, în timp, prin toate etapele, iar cred că tocmai acest parcurs face diferența. Am lucrat direct în fermă, am făcut parte din echipe manageriale și am fost pus în situația de a lua decizii care, uneori, au costat, iar alteori au făcut diferența între pierdere și stabilitate.

Viticultura a avut un rol central în formarea mea. Este, probabil, una dintre cele mai exigente ramuri ale agriculturii – te obligă să înțelegi planta, dar și anul, locul și oamenii. Nu îți permite superficialitate.

Au urmat anii de consultanță și colaborarea directă cu fermierii. Acolo începi, cu adevărat, să vezi imaginea de ansamblu. Nu mai privești doar cultura, ci și omul din spatele ei, deciziile lui, presiunile și realitatea în care își construiește fiecare sezon.

Privind în urmă, fiecare etapă a adăugat nu doar experiență, ci și perspectivă.

A învățat de la cei mai buni

Sunteți pasionat de viticultură. Cum s-a dezvoltat această pasiune și ce rol joacă astăzi în viața dumneavoastră? 

Spre deosebire de legătura mea cu agricultura, care vine din copilărie, viticultura nu a fost un dat, ci o construcție.

Momentul decisiv a fost perioada facultății, la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, unde am descoperit, de fapt, acest domeniu în forma lui completă – viticultură și oenologie.

Am avut șansa de a învăța de la academicienii Valeriu D. Cotea și Constantin Târdea, care ne-au transmis nu doar cunoștințe, ci o viziune: de la viță, până în pahar.

Astăzi, această formare rămâne o parte esențială din modul în care gândesc agricultura. Pentru că, în fond, relația dintre viță și vin nu pleacă niciodată din tine – doar se transformă.

Ce v-a determinat să faceți trecerea către zona de asigurări agricole?

Experiența. Simplu spus, fără a fi acuzat de lipsă de modestie.

Această etapă a venit, însă, pe un fundament construit în timp. Parcursul profesional de până acum mi-a oferit nu doar experiență, ci și claritate în decizii, astfel încât trecerea către o companie lider în zona asigurărilor agricole a fost una firească.

Trecerea către asigurări nu a fost o schimbare de direcție, ci o continuare firească. A fost modul meu de a rămâne aproape de agricultură, dar dintr-o poziție în care pot contribui la gestionarea a ceea ce, în mod real, nu poate fi controlat.

După ani în care vezi cum un an bun poate fi șters într-o noapte de îngheț sau într-o grindină de zece minute, începi să înțelegi că tehnologia, oricât de avansată ar fi, nu este suficientă.

La un moment dat, realizezi că agricultura nu înseamnă doar să produci bine, ci și să știi cum să te protejezi atunci când lucrurile scapă de sub control. Iar pentru mine, această trecere a venit exact din această înțelegere.

Ce presupune, concret, rolul dumneavoastră de Manager Regional în cadrul Agra Asigurări?

Presupune, în primul rând, responsabilitate. Responsabilitate față de echipă, față de fermieri și față de realitatea din teren.

Nu este doar un rol de coordonare. Este un rol de legătură – între oameni, între nevoi și soluții, între risc și protecție.

Cum s-a schimbat relația fermierilor cu asigurările agricole în ultimii ani?

S-a maturizat! Fermierii au început să înțeleagă că riscul nu mai este o posibilitate, ci o certitudine.

Cum a evoluat percepția fermierilor asupra riscurilor agricole în ultimul deceniu?

În ultimii zece ani, fermierii au trecut de la o percepție aproape fatalistă asupra riscului – „așa a vrut anul” – la una mult mai lucidă și pragmatică.

Dacă înainte pierderile erau acceptate ca o neșansă, astăzi tot mai mulți înțeleg că riscul face parte din agricultură și trebuie gestionat, nu doar constatat.

Schimbările climatice și anii tot mai imprevizibili au accelerat această maturizare. Agricultura nu mai poate funcționa doar pe speranță și experiență, ci și pe instrumente concrete de protecție.

De la reticență la realitate: cum se raportează fermierii la risc

Există încă reticență în rândul fermierilor când vine vorba de asigurări? De unde credeți că vine aceasta?

Da, există încă o anumită reticență, dar cred că ea vine mai degrabă din neclaritate decât din respingere.

Mulți fermieri sunt foarte bine pregătiți tehnic, însă nu au fost formați să vadă asigurarea ca parte firească din arhitectura unei afaceri agricole. Iar acolo unde informația nu este explicată limpede, apare, inevitabil, suspiciunea.

De aceea cred foarte mult în dialog și în consultanță făcută corect. Fermierul trebuie să înțeleagă nu doar cât costă o poliță, ci mai ales ce protejează ea și de ce contează.

Care sunt cele mai frecvente riscuri pe care le întâlniți în teren?

Înghețul târziu de primăvară rămâne unul dintre cele mai agresive, mai ales în pomicultură și viticultură. Apoi grindina, furtunile și precipitațiile excesive pentru restul culturilor de câmp. Pot spune fără echivoc că sânt riscuri care nu iartă și care acționează rapid.

Ce tipuri de evenimente afectează cel mai des culturile horticole și viticole?

Așa cum spuneam, în aceste sectoare cele mai sensibile sunt evenimentele care lovesc exact în fenofazele-cheie.

Înghețul târziu de primăvară rămâne unul dintre cele mai agresive riscuri, pentru că poate compromite, într-o singură noapte, potențialul unui întreg sezon. Urmează grindina, ploile torențiale și furtunile – riscuri care pot fi acoperite prin asigurare – dar și episoadele de temperaturi extreme și dezechilibrele hidrice, tot mai frecvente în ultimii ani.

În viticultură și pomicultură, impactul nu se vede doar în cantitate, ci mai ales în calitate. De multe ori cultura rămâne în picioare, dar valoarea economică a producției scade semnificativ.

Sfaturi pentru fermierii care vor să încheie o asigurare agricolă

Ce ar trebui să știe un fermier înainte de a încheia o asigurare agricolă?

În primul rând, să știe exact ce cumpără. O asigurare agricolă nu trebuie privită superficial sau doar prin prisma prețului. Fermierul trebuie să înțeleagă clar ce riscuri sunt acoperite, în ce condiții, care sunt obligațiile lui și cum funcționează mecanismul de despăgubire.

Cea mai sănătoasă abordare este simplă: să nu închei o poliță doar pentru că „așa se face”, ci pentru că ai înțeles rolul ei în protejarea investiției tale.

Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac fermierii în gestionarea riscurilor?

Prima greșeală este subestimarea riscului, mai ales după unul sau doi ani buni. Agricultura creează uneori o falsă senzație de stabilitate.

A doua este reacția târzie. Mulți fermieri iau în serios protecția abia după o pierdere majoră.

Și, poate cea mai importantă, este separarea tehnologiei de protecția financiară. În realitate, ele trebuie să meargă împreună. Nu poți vorbi despre o fermă modernă dacă investești în producție, dar lași neacoperită zona care îți poate destabiliza întregul an.

Ce rol joacă educația și consultanța în adoptarea soluțiilor de protecție?

Un rol decisiv. Fermierii iau decizii bune atunci când informația este explicată corect, aplicat și cu respect pentru realitatea din teren. Educația înseamnă să înțeleagă nu doar produsul, ci și logica din spatele lui.

Iar consultanța înseamnă să vorbești pe limba experienței lor, nu din teorie. Pentru că, în final, nu este vorba despre a vinde o soluție, ci despre a construi încredere în jurul ei.

Cum vedeți evoluția sectorului horticol și viticol în România în următorii ani?

Cred că vom merge spre un sector mai atent, mai tehnic și, inevitabil, mai selectiv. Vor rezista cei care înțeleg că horticultura și viticultura nu mai pot fi conduse doar din rutină.

Vom vedea tot mai mult accent pe calitate, eficiență și adaptare la stres climatic, dar și pe decizii bazate pe observație reală. În același timp, sectorul se va polariza: unii se vor profesionaliza accelerat, iar alții vor avea dificultăți dacă rămân ancorați în modele vechi.

Aș adăuga aici și un aspect esențial, dar uneori subestimat: capacitatea financiară de reacție. Investițiile în brand și în produse premium pot fi susținute doar dacă există resursa necesară, la momentul potrivit, pentru a compensa un an afectat climatic – inclusiv prin achiziția de struguri de calitate din piață.

Pentru că, în final, nu este suficient să produci bine într-un an favorabil; trebuie să ai stabilitatea financiară care să îți permită să menții standardul și în anii dificili.

În contextul schimbărilor climatice, cât de important devine managementul riscului pentru fermieri?

Devine esențial. Aș spune chiar că nu mai este o opțiune, ci o componentă obligatorie a agriculturii moderne.

În momentul în care evenimentele extreme nu mai sunt excepții, ci apar tot mai des, nu mai poți construi o fermă sănătoasă fără să te întrebi ce faci atunci când anul “se rupe”. Managementul riscului înseamnă, în fond, capacitatea de a merge mai departe și după un eveniment sever.

Ce schimbări credeți că vom vedea în zona asigurărilor agricole?

Din punctul meu de vedere, pe termen mediu și lung, cred că produsele bazate pe index, în special indexul de secetă, vor deveni tot mai relevante și în România. La nivel global, acestea sunt deja printre cele mai utilizate soluții, tocmai pentru că oferă un răspuns mai rapid și mai adaptat realităților climatice actuale.

„Nu putem controla natura, dar putem controla cât de pregătiți suntem”

Ce v-a învățat agricultura, ca domeniu, dincolo de partea profesională?

M-a învățat să respect timpul și să nu forțez lucrurile, să înțeleg că există limite peste care voința omului nu poate trece.

Dar poate cea mai importantă lecție ține de hazard. În agricultură poți face totul corect și, totuși, să fii pus la încercare de factori pe care nu îi controlezi. Iar asta te obligă să gândești dincolo de câmp, să nu te bazezi doar pe ceea ce produci, ci și pe cum îți protejezi munca.

Pentru că, în fond, nu este vorba doar despre bobul din câmp, ci și despre siguranța lui în „camară”.

Cum ar arăta pentru dumneavoastră o zi ideală în agricultură?

O zi ideală începe cu lumină bună – nu doar în sensul clasic, ci acea lumină care îți arată corect cultura, detaliile, starea reală din teren. Poate și pentru că sunt pasionat de fotografie, privesc foarte mult agricultura prin lumină.

Apoi vin plantele sănătoase, dialogul sincer cu oamenii din teren și sentimentul acela clar că munca are sens.

Pentru mine, o zi ideală este una în care vezi, în același cadru, echilibrul dintre natură, oameni și deciziile luate la timp.

Ce sfat ați da unui tânăr care vrea să intre în horticultură sau viticultură?

Să fac acest lucru cu seriozitate și răbdare. Sunt domenii extraordinare, dar nu răsplătesc superficialitatea.

Să stea aproape de oameni buni, să învețe din teren și să înțeleagă că adevărata competență se construiește în timp.

Iar dacă ar fi să-i dau un singur reper: să-și găsească omul de la care să învețe meseria –  așa cum eu l-am avut pe bunicul meu.

Pentru că, în agricultură, nu începi niciodată de la zero… ci continui și dezvolți ceea ce ți-a fost transmis.

Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj fermierilor despre gestionarea riscurilor, care ar fi acela?

Le-aș spune așa: în agricultură nu putem controla natura, dar putem controla cât de pregătiți suntem în fața ei.

Uneori, diferența dintre un an greu și un dezastru nu o face doar vremea, ci și decizia de a te fi protejat la timp.

Ești fermier și vrei să afli cum poți să-ți protejezi investiția în fața imprevizibilului? Contactează-l pe Alfred Ștefan și echipa Agra Asigurări pentru o discuție aplicată pe specificul culturilor tale.