Agricultura românească, în fața unei noi realități climatice. La ce trebuie să se aștepte fermierii și ce este de făcut.

În ultimii ani, schimbările climatice au reprezentat un obstacol în activitatea fermierilor români. Seceta, ploile torențiale sau grindina s-au numărat printre fenomenele extreme care au afectat puternic țara noastră. Nici la nivel mondial lucrurile nu au stat mai bine. Vara trecută a fost una dintre printre cele mai calde din istorie. Conform unui raport recent al Organizației Meteorologice Mondiale există 80 % șanse ca unul dintre anii 2025–2029 să fie cel mai cald din istorie (peste recordul din 2024) și chiar 1 % șanse ca un an să atingă +2 grade Celsius față de perioada preindustrială (1850–1900). Vara anului 2024 a fost caracterizată de perioade prelungite cu temperaturi ridicate și cantități reduse de precipitații. Astfel, solurile au devenit tot mai uscate, iar culturile agricole au fost expuse unui stres hidric accentuat.

„În ultimul deceniu, planeta a traversat cei mai fierbinți ani din istoria măsurătorilor”, spune Dr. Bogdan Antonescu, expert în schimbări climatice. Acesta a stat de vorbă cu echipa Agra Asigurări pentru a evalua evoluția schimbărilor climatice și efectele asupra agriculturii.

Anul 2024 a stabilit un nou record: temperatura medie globală a depășit nivelul pre industrial cu aproximativ 1,5°C, iar „trendul arată că ne îndreptăm spre valori și mai ridicate înainte de 2030”, avertizează specialistul român.

„O consecință a creșterii temperaturii medii globale este aceea că aerul mai cald reține mai mulți vapori de apă, aceștia fiind un combustibil pentru furtuni. În plus, schimbările climatice modifică caracteristicile fenomenelor extreme: valurile de căldură devin mai frecvente, mai intense și cu o durată mai mare, ploile torențiale devin mai violente, iar secetele sunt mai aspre”, explică Dr. Bogdan Antonescu.

Potrivit acestuia, agricultura resimte aceste schimbări în linia întâi: ”Când valurile de căldură și secetă lovesc, culturile sensibile – cum ar fi grâul sau porumbul – vor avea un randament mai mic în absența apei. Extinderea sezonului cald poate prelungi sezonul de vegetație în regiunile nordice, dar modifică și calendarele tradiționale de semănat și recoltat, afectând calitatea producției. Ploile intense și inundațiile degradează solul și întârzie lucrările din câmp. În același timp, iernile mai blânde permit dăunătorilor dar și bolilor să supraviețuiască și să ajungă spre latitudini unde, până de curând, nu puteau trăi.

Rezultatul cumulat se observă deja. Studiile realizate la nivel global indică scăderi de producție la cerealele de bază și costuri tot mai mari pentru irigații, energie și pesticide, în timp ce volatilitatea veniturilor agricole crește. Fermierii răspund prin tehnologii de irigare de precizie, soiuri rezistente la secetă, rotația culturilor și integrarea arborilor pentru umbră și retenția apei. Sisteme locale de avertizare timpurie, cum sunt cele pentru vreme severă, pot oferi un răgaz prețios pentru acțiune. Totodată, reducerea emisiilor la ferme (fertilizare inteligentă, energie regenerabilă) ajută nu doar clima, ci și costurile pe termen lung.”

În acest context, mesajul expertului român este cât se poate de clar: „Schimbările climatice nu mai sunt un scenariu îndepărtat, ci o realitate care are deja un impact mare asupra agriculturii”.

România și anomaliile climatice din ultimele sezoane de vară și de iarnă

Ultimele sezoane de vară și de iarnă au adus în România o serie de anomalii climatice tot mai evidente, cu impact direct asupra agriculturii.

„În mod obișnuit, în România sunt înregistrate aproximativ 30-40 de zile (în particular în regiunile sudice) cu temperaturi peste 30°C (pentru perioada 1961-1990), dar în ultimii ani numărul acestora aproape s-a dublat (1991-2020) afectând grav atât calitatea vieții, cât și a recoltelor. La aceasta se adaugă perioadele prelungite de secetă”, spune Dr. Bogdan Antonescu.

Conform acestuia, ultima iarnă „a fost a doua cea mai caldă din istorie, cu temperaturi record de peste 20°C în unele zone și cu un deficit major de precipitații în sud-estul Europei. Lipsa aproape totală a zăpezii a devenit o problemă serioasă pentru agricultură. Fără stratul protector de zăpadă, culturile de toamnă au rămas expuse la îngheț și la uscăciune, iar solul nu a mai primit rezervele de apă atât de necesare pentru primăvară. Pe lângă secetă și căldură, fermierii au avut de înfruntat furtuni violente, grindină și variații bruște de temperatură, fenomene care au devenit tot mai frecvente și mai intense”.

Așadar, subliniază Dr. Bogdan Antonescu, „iernile fără zăpadă și verile cu valuri de căldură și secetă, fenomene extreme tot mai imprevizibile, au un impact din ce în ce mai mare asupra agriculturii din România. Adaptarea la această nouă realitate climatică devine esențială pentru fermieri și pentru siguranța alimentară a populației.”

Semnal de alarmă după anul 2024

Faptul că 2024 a devenit primul an în care temperatura medie globală a trecut peste pragul simbol de +1,5 grade Celsius stabilit prin Acordul de la Paris din 2015 este un semnal de alarmă. Organizația Meteorologică Mondială și Serviciul European Copernicus au confirmat recordul de +1,55 grade Celsius față de perioada 1850-1900, după zece ani consecutivi aflați deja în topul celor mai calzi ani din istorie.

„Nu vorbim încă de depășirea definitivă a țintei Acordului de la Paris, care se referă la o medie pe decenii, dar faptul că am avut un an care a depășit acest prag ne arată cât de aproape suntem de o nouă normalitate fierbinte. Fiecare zecime de grad adăugată acum are un impact asupra valurilor de căldură, secetelor și ploilor intense pe care le simțim deja. Depășirea temporară a 1,5 grade Celsius nu înseamnă că ‘jocul s-a terminat’, ci că butonul de oprire a emisiilor trebuie apăsat mult mai ferm, iar planurile de adaptare trebuie accelerate”, afirmă Dr. Bogdan Antonescu.

Cum reducem pierderile provocate de fenomenele extreme?

Fie că vorbim despre grindină, furtuni sau secetă, fenomenele extreme generează pagube serioase în agricultura românească. În opinia expertului, reducerea pierderilor necesită o abordare stratificată, iar printre soluții se numără și asigurările.

„Cea mai importantă măsură pentru limitarea efectelor climatice este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Dar în același timp este nevoie și de adaptarea prin sisteme de avertizare timpurie privind fenomenele extreme, infrastructură adaptată la ploi torențiale, vânt extrem, grindină (de exemplu, plase de protecție) şi perioade lungi de ariditate (precum, specii adaptate să reziste mai bine la secetă, soluţii bazate pe natură cum ar fi perdelele forestiere, şi nu în ultimul rând, instrumente financiare (asigurări, fonduri de rezilienţă)”, susține Dr. Bogdan Antonescu.

La ce trebuie să ne așteptăm din punct de vedere meteorologic în România

În acest an, specialiștii de la Centrul European de Prognoză pe Medie Durată, estimează o vară caldă și secetoasă, în anumite regiuni, omparativ cu perioada 1991-2020. „Trebuie însă subliniat că aceste prognoze pe termen lung sunt estimări bazate pe modelare numerică și pot fi revizuite pe măsură ce apar date noi”, afirmă Dr. Bogdan Antonescu.

În următorii ani, temperatura medie în România va continua să crească. Această creștere va intensifica frecvența și durata valurilor de căldură care vor afecta în particular agricultura din Oltenia și Muntenia, susține Dr. Bogdan Antonescu.

„În același timp studiile indică o creștere a caracterului torențial al ploilor și o scădere a numărului de zilelor cu precipitații moderate. În sudul țării, cantitatea anuală de precipitații va fi în scădere, în timp ce nordul va înregistra creșteri. Acest dezechilibru va agrava secetele care deja au un impact semnificativ în climatul actual.

Analize recente prevăd o scădere a producției de porumb cu 10–13% până în 2030 în condițiile unui scenariu mediu privind emisiile de gaze cu efect de seră și cu peste 20% în cazul unui scenariu extrem. Grâul va fi afectat mai puțin, dar calitatea boabelor se va deteriora din cauza stresului termic în faza de maturare”, subliniază acesta.

În concluzie, agricultura românească se confruntă cu o serie de riscuri asociate schimbărilor climatice. Fără intervenții urgente, precum modernizarea irigațiilor, sectorul agricol va suferi pierderi. Implementarea unor politici bazate pe date științifice sunt esențiale pentru atenuarea impactului pe termen lung.